În calendarul anual al fotbalului din zilele noastre, greu de conceput un meci al echipelor naționale pe final de lună decembrie. Atât de mult s-a aglomerat programul prin multitudinea de competiții oficiale la nivel de club, dar și de prime reprezentative, vezi Liga Națiunilor, că de-abia își trag sufletul jucătorii. Ultimele zile din an nu sunt nici ele libere, în multe dintre campionate, dar măcar când vine vorba de echipele naționale se pune pauză puțin. Știai însă că naționala României a jucat, totuși, cu o noapte înainte de Revelion? Și în prima zi din an?
ProSport își prezintă povestea victoriei speciale a tricolorilor la capătul unei partide oficiale cu caracter unic în toată istoria de peste un secol a naționalei noastre! Dar și pe cea a unui eșec fără precedent, în context calendaristic! Ambele cu eroii și farmecul unui fotbal pe care nu putem decât să ni-l imaginăm!
Anul 1934. În România lui Carol al II-lea, campioană la fotbal este Venus București. Compania Ford achiziționează terenul pe care va ridica fabrica din București. Se naște actrița Leopoldina Bălănuță. Iar naționala României se întoarce de la Mondialul din Italia după un singur meci (așa era formatul!), învinsă de Cehoslovacia. La 36 de ani, Alexandru Săvulescu ne este selecționer. Iar Cupa Balcanică, provocare inedită la trecerea dintre ani!
Competiția se afla la a cincea ediție, una în care Iugoslavia, Grecia, România și Bulgaria jucau câte un singur meci contra adversarelor, în sistem de grupă, toate partidele fiind găzduite de Atena! Mai exact, arena Leoforos Alexandras, fosta casă a celor de la Panathinaikos.
Tricolorii au intrat pe 27 decembrie în focuri, un 2-2 cu elenii. Dobay a deschis scorul în minutul 5, Ciolac a făcut 2-0 deja în minutul 13, dar ne-am pierdut. La doar un minut distanță, grecii au redus din diferență. Și au scos remiza prin reușita din minutul 75 a lui Kostas Choumis. Cel care, țineți-vă bine, avea să activeze ulterior la Venus București, Rapid București și UTA Arad, schimbând inclusiv naționala… pentru a noastră! După 9 meciuri și 8 goluri cu Grecia (inclusiv acesta din 27 decembrie 1934), din 1941 avea să devină tricolor în 2 meciuri, marcând un gol pentru România!
La trei zile distanță, pe 30 decembrie 1934, întâlnim pe aceeași arenă Bulgaria. Doar 2.500 de fani, față de cei peste 15.000 de la meciul cu gazdele, cumva firesc. Învingem cu 3-2, Iuliu Bodola reușește o „dublă”, Ciolac marchează și el, conduceam cu 3-0 încă de la pauză. Vi se pare greu de jucat cu doar 24 de ore înaintea nopții de Revelion pentru naționala României? Ei bine… nu s-a terminat!
Pe 1 ianuarie 1935, în prima zi din noul an, erau programate partidele finale din Cupa Balcanică! Tricolorii erau deținătorii trofeului, campioana en-titre, și aveau mari șanse să îl apere. Dacă bulgarii învingeau grecii (și aveau să o facă, 2-1), ne trebuia doar o remiză contra Iugoslaviei. Ce-a ieșit?
Clar, noaptea de Revelion se pare că a fost trăită mai intens de ai noștri! România a pierdut 0-4 în fața Iugoslaviei, care astfel a și cucerit Cupa Balcanică la a cincea ediție. Deși i-am avut în teren din primul minut pe legendarii Dobay, Bodola, Albu, Bindea, Kovacs, sârbii au deschis scorul din minutul 10, aveau 2-0 la pauză iar prin dubla lui Tomasevic din a doua repriză ne-au închis gura. Trist start de an!
În istoria de peste un veac a echipei noastre naționale regăsim doar alte trei partide, dincolo de cele evocate mai sus și legate de Cupa Balcanică din 1934, disputate după data de 22 decembrie. Cronologic, prima vine din 1962, Maroc – România 3-1. Meci amical disputat pe 23 decembrie la Casablanca! În prag de Crăciun pentru noi, pe tărâm magrebian!
Gheorghe Popescu I era selecționerul României iar în echipa noastră au jucat Ion Voinescu (foto jos), Ion Pârcălab, Ion Nunweiller, Nicolae Tătaru sau Vasile Gergely. În septembrie fusese 4-0 pentru tricolori la București, returul n-a ieșit tocmai bine. Gheorghe Constantin a deschis scorul din penalty (24), dar gazdele au revenit și s-au impus cu 3-1 în fața a peste 10.000 de spectatori.
Și mai târziu în an, pe 24 decembrie, s-au disputat alte două meciuri. Primul în 1967, un 1-1 la… Kinshasha cu Zairul de-atunci, RD Congo de azi! Amical, firește, pe stadionul „Tata Raphael”, peste 30.000 de fani bucurându-se în minutul 75 când Mantantu Kidumu a egalat după ce ai noștri marcaseră încă din minutul 10 prin Mircea Sasu. România era antrenată de Angelo Niculescu și i-a propus la partidă pe Narcis Coman, Dan Coe, Mihai Mocanu, Augustin Deleanu ori Mircea Lucescu.
Ultimul meci, tot în Africa, tot pe 24 decembrie, dar mai aproape de zilele noastre. Egipt – România 1-1 în 1992, la Port Said, cu 25.000 de suporteri pe stadion. Naționala lui Mircea Rădulescu a jucat o dublă amicală (1-3 în prima partidă), cu Silviu Lung, Emil Săndoi, Dorinel Munteanu (marcatorul golului nostru) și Florin Prunea printre tricolori.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER